• Studii astrologice personalizate

  • La 17 iulie, ora 00:38, ora României, are loc eclipsa parțială de Lună, cu Luna în Capricorn, alături de Pluton, Nodul Sud și Saturn, în casa X din harta momentului. Din casa IV se opun Venus, Soarele, Nodul Nord în Rac și Mercur retrograd din Leu. Ascendentul acestui moment intens, cu un puternic impact psihic, se găsește în Berbec, cu Marte, guvernatorul Ascendentului, în Leu și în casa V.

    Primul lucru care mi-a venit în minte meditând la harta acestei eclipse a fost o afirmație din Biblie: „Eu sunt Cel ce sunt.”(Ieșirea 3:14). În aparență o afirmație simplă, aceasta trimite ființa umană în sine, în căutarea esenței sale, în căutarea celor simțite, îndepărtând-o de prejudecăți, de idei prefabricate despre succes, îndepărtând-o de ceea ce ar putea deveni la presiunea celorlalți, a societății, a părinților etc. Eclipsa de Lună din Capricorn pare să ne reactualizeze această temă într-un mod foarte acut, extrem chiar dacă ținem cont de faptul că Pluton se găsește aproape de Luminătorul nopții. Simbolic, am putea privi Luna acestei hărți ca pe Luminătorul nopții noastre interioare, a inconștientului, dar și a trecutului karmic (Nodul Sud în conjuncție cu Luna), a unui deșert construit din țeluri de înălțare deșarte, dacă acestea sunt raportate doar la cele lumești, golite de grija părintească față de această lume și față de semenii noștri. Printre aceste țeluri trăim, ne sunt necesare, dar prin ele ar trebui să se înalțe din noi nu răceala și aroganța celui preaputernic care tinde să strivească, să limiteze, ci căldura sufletului descătușat de ceea ce trebuie și iluminat de ceea ce este.

    Casa IV, în care se găsește Soarele, însoțit de Nodul Nord, busola noastră eternă, este casa Lunii, de aceea, putem folosi energia acestei eclipse pentru a ne alinia la noi înșine, la povestea pe care o scriem în sufletul nostru de multe veacuri. Dar ea nu ar trebui să rămână doar acolo, ci să se reflecte în exterior pentru a scrie povestea lumii în care trăim. Mulți dintre noi trăiesc însă într-o realitate exterioară care ajunge să suprascrie realitatea nostră interioară izolând copilul atotcreator din noi în pustiul rece al unor țeluri care nu ne aparțin. Pentru a nu ne pierde puterea de a crea o mare familie universală pe al cărei cer să strălucească precum stelele fiecare suflet, avem nevoie de magia unor momente cu noi înșine, „În coliba- ntunecată/Din carne și os lucrată”, cum scria Vasile Voiculescu. Soarele în conjuncție cu Nodul Nord, în Rac și în casa IV, pare să fie acel Tată interior care aduce lumină în întuneric întrebându-ne: „Copile, tu unde te-ai rătăcit? În povestea cui? Ridică-te și umblă conștient de ceea ce ești!”. Ascendentul în Berbec și Marte din Leu și casa V ne insuflă acest curaj de a fi ceea ce suntem, de a ne exprima îndrăzneț creativitatea, talentele și de a lupta pentru ele.

    Energiile acestui moment pot declanșa în noi trăiri puternice, întunecate chiar, de confruntare cu structuri învechite (Nodul Sud, Saturn) ce ar trebui dărâmate, dar nu distruse (Pluton). Din vechi se poate construi ceva cu totul nou, ceva diferit, dacă oferim ca liant ceea ce simțim, dacă ne lăsăm posedați de curajul de a privi în cele mai întunecate cotloane de suflet pentru a dezgropa inocența, grija, căldura. Se reactualizează acum lecții karmice deosebit de puternice, pe care maturitatea și stăpânirea Lunii în Capricorn ne sprijină să le acceptăm și să le înțelegem la un nivel profund, transformator. Dar eliberarea de acestea prin integrarea lor se face atunci când ne permitem să simțim, să iubim (Venus conjunctă cu Nodul Nord) și mai ales să (ne) iertăm. Puterea ne-o regăsim în propria vulnerabilitate, în ceea ce poate ceilalți, societatea ar putea considera că ne este slăbiciune, lipsă de ambiție. Poate părea paradoxal pentru unii, dar nu cred că putem fi cineva pentru ceilalți, icoane sociale, dacă nu suntem mai întâi cineva pentru noi înșine. Din păcate mulți pleacă în căutarea acestui cineva exact invers, încercând să fie confirmați de către ceilalți, începând probabil cu părinții. Realitatea lui „Eu sunt Cel ce sunt” se confirmă prin ceea ce creăm, iar în ceea ce creăm ar fi bine să punem suflet, trăire, simțire și mai puțină ambiție și dorință de putere. Pentru că Lumina călăuzitoare vine întotdeauna dinăuntru și nu din afară, din ceea ce suntem și se va reflecta în ceea ce devenim.

X